Gânduri în picaj.

"A trebuit sa plec.. nu am vrut sa te trezesc. Pe curand!" . Stia ca acel "pe curand!" suna promitator si ca e vorba de putin timp intre prezent si urmatoarea revedere, dar nu era asa. Pierduse momentul in care trebuia sa isi ia -la revedere!- unul de la celalalt. Se duse pana in hol in speranta ca abia lasase biletul si ca nu plecase inca, dar de langa usa lipsesc tenisii rosii si prafuiti cu sireturile atarnate. Isi ridica mainile si isi atinse capul oftand prelung.. simti parfumul ei de mosc combinat cu o urma de tutun(fuma prea mult si ii spusese de atatea ori ca nu ajunge nicaieri fumand) . Deschise usa si prinzandu-si mainile de balustrada se uita in jos in speranta ca.. nimic. Intra in casa izbind usa cu putere si ajunse in camera nu mai stie cum si se arunca lenes intre perne. In gand i se strecura ideea de a o suna vrand sa ii spuna ca nu plecase inca. Se lasa liniste in camera, dupa 3 apeluri fara raspuns, tulburata de sunetul telefonului ce se izbise de podea fara nici o sansa. N-o mai vazuse de aproape 2 ore si deja ii era dor sa se joace prin buclele ei rosii ca florile de mac si sa-i miroasa gatul alb ce purta presiunea catorva alunite. Nu-i venea sa creada ca plecase fara ca macar sa-l trezeasca si sa il roage sa o duca in brate pana la coltul strazii asa cum facea de obicei. De ce aceasta plecare il intristase atat de mult? Plecase in repetate randuri, dar era sigur ca dimineata urmatoare il vor trezi pasii galagiosi pe scari si bataile din usa sa; stia ca atunci cand ii va deschide ea va da buzna in casa si se va tranti pe pat spunand ca e un lenes si ca de fiecare data o lasa sa astepte la usa, tragandu-si sufletul apoi chicotind strengareste asteptand ca el sa o arunce pe umar si sa o ameninte ca o va arunca de la balcon daca nu inceteaza sa ii arunce ironia in glumele cu care el se obisnuise si pe care le astepta, desi el ii deschidea usa dupa prima bataie caci ii simtea sunetul pasilor pe scari pana in varful degetelor. Isi lua haina si iesi din casa fara sa incuie usa sperand ca la intoarcere sa va ivi din strada becul aprins in bucatarie, iar atunci cand intra in casa ea sa ii sara de gat si sa il intrebe curioasa unde fusese si daca ii adusese un "ceva" pentru ca fusese tare cuminte.. se alinta ca un copil si la inceput il scotea din minti, nestiind ca intr-o zi isi va dori sa fie chinuit cu m&m's si desenele de care ea parea ca nu se mai satura. Ajuns in fata blocului simti deja vantul fluturandu-i in parul lung si negru. Era toamna tarzie si pentru ca vantul nu ii permitea sa inainteze isi ridica gulerul de la trench si inainta obraznic printre stropii de ploaie ce incepusera sa loveasca asfaltul fara mila.

Special song:
Asculta mai multe audio Muzica