Gânduri în picaj.

vreau doar un big hug si sa ma culc. la multi ani! :)

Trooper - Totul E Fals

Asculta mai multe audio diverse

nu-mi doresc nimic in mod special. vreau prieteni de craciun. eii, poate as vrea asa un fat-frumos pe un harley, sa fugim in lume si sa nu ne pese de rest; in fiecare zi sa mergem in locuri diferite unde lumea nu ne cunoaste; dimineata sa mergem la un ceai in Londra, pe la amiaza sa respiram aerul proaspat din Elvetia si mai pe seara sa ne plimbam pe strazile Parisului. eventual am putea sa ne mutam undeva in munti pentru ca mie nu-mi place marea, o sa avem o cabanuta unde sa stam numai noi si vreau sa ne cumparam 2 caini mari (un saint bernard si un golden retrevier), poate o sa avem si 2-3 caprite ca in "Heidi, fetita muntilor"; in fiecare dimineata vreau sa vedem rasaritul! sa ne trezim la ora 5 si sa cascam 2 ore pana soarele incepe sa se inalte pe cer (asa cum am facut noi, Bubel). stii? am multe planuri si imi doresc multe de craciun..

HARA - Aiurea

Asculta mai multe audio diverse

cu pasi marunti si repezi, lovita in obraz de vantul ce vuia se indrepta catre spital. era o zi trista. cerul innorat, copaci dezgoliti, frunze ruginite calcate de mii de picioare, vant strapungator.. stropi de ploaie. nu mai era nimeni. de cum ajunse medicul o invita inauntru. ganditoare, descheidu-si nasturii de la haina, raspunde intrebarilor medicului cu glasul stins. asistenta ii facu anestezicul, iar in clipa urmatoare cazu intr-un somn adanc. nici bine nu adormi si avu un vis. "era pe un camp si un copil alerga spre ea, intinse bratele sa il prinda, dar actiunea se muta intr-un spital, iar copilul fu prins de un medic si de o asistenta de ambele maini si inaintau spre iesire, iar ea ramase singura privind in urma lor". cand se trezi era gata. era singura in camera straina. isi impreuna bratele in jurul sau si legana absenta copilului plangandu-si greseala.


Probe: http://avort.ro/strigatul-mut.php


Damien Rice - Accidental babies

Asculta mai multe audio diverse

zapada(multa zapada), ghirlande, globuri, instalatii de beculete, brazi, planuri, iesiri cu prietenii(azi iar punem tara la cale ♥), vin fiert, cafenele, fum de tigara, aroma de scortisoara, coji de portocale, turta dulce, ghete si fulare, nasturi descheiati, maini reci, nas rosu, bataie cu zapada, dupa o bataie cu zapada nimic nu e mai bun decat sa stai in pat sub o patura calda cu cana de ceai sau ciocolata calda in maini urmarind un film bun, plimbari nocturne, cer neinstelat noaptea, vazduh strabatut de mii de fulgi, viscol, ceata, colinde, cadouri... melancolie, uitare, povara a tacerilor, sedentare absente, singuratate.. visare?


Red Hot Chilli Peppers - Scar Tissue

Asculta mai multe audio diverse

- Prima toamnă în care mă bat cu cineva cu frunze.
- Prima toamnă in care am prieteni.. oameni. Nu poate fi asta prima zi de toamnă?

tu de ce iţi acoperi faţa cu mâinile când facem poze?
(10 noiembrie 2010)
Nicu Alifantis - aproape liniste

Asculta mai multe audio diverse

" -Ce-i asta, va mutati? am intrebat-o pe Amelia.
Nu era vorba de mutat, plecau definitiv la Paris, unde tatal ei, inginer chimist, i se oferise un post stralucit in conducerea unei uzine, plus locuinta si, in fine, o multime de alte avantaje. Erau insa necajiti ca n-aveau pe cine sa lase in loc, intrucat platisera chiria apartamentului pentru un an intreg. O rubedenie ii incurcase fara rost si, pana la urma, iesise cu cearta. Acum cautau la repezeala pe altcineva.
-De ce nu-l iei tu, Anda? imi propune Amelia intr-o doara.
-Cat costa chiria? Stii ca noi.. suntem cam.. (Voiam sa spun saracuti, dar m-am oprit, fiindca ea a inteles si asa.)
Colega s-a repezit in camera parintilor, a stat de vorba cu tatal ei.
-Timp de zece luni nu te costa nimic, e platit.. in regula. Si tot tie iti ramane si mobila, n-o sa ne caram cu ea atat distanta. Costa mai mult decat face.
Sa-mi vina lesin. A doua zi, am facut contract cu proprietarul, am inscalit pentru Ivar si iata-ma chiriasa unui apartament ca-n filme!
Dupa patru zile, parintii Ameliei au plecat si, in a cincea, eu cu Lina si barbatul ei ne-am mutat in noua locuinta. Lui Ivar nu i-am scris nimic, nu-i stiam adresa. Chiar daca as fi stiut-o, tot nu-i scriam. Mai bine, zic, pastrez secretul ca sa-l nauceasca surpriza cand s-o intoarce. A venit cu doua zile mai devreme si, bineinteles, s-a dus la vechea adresa, in General Doru. Acolo a dat peste altcineva, care tocmai se muta in apartamentul nostru. Intrebari, explicatii, mirare. In fine, pe inserate, tarr- soneria. M-am dus sa deschid: in usa, Ivar, cu o falca-n cer. M-am amuzat sa fac pe nebuna:
-Ce doriti? Pe cine cautati?
El s-a pretat jocului.
-Pe nevasta-mea, cea tacanita la cap." (extras din Scrisoare de dragoste - M.Drumes)


Marit Larsen - If A Song Could Get Me You
Asculta mai multe audio diverse

de ce fug oamenii de ploaie?


Portishead - Roads
Asculta mai multe audio diverse

(desen realizat de Ofelia Balint - http://sai-kun03.deviantart.com)

- Lilith: draga bubel, eu sunt un om chinuit. nu mai pot manca sarmale. iti vine sa crezi? mama face sarmale si nu pot manca fierbinti cum imi plac mie pentru ca .. daca imi cad plombele temporare? ma face medicul cu ou si cu otet!!
Bianca :): hahahaha!=))
- Lilith: macar eu n-am cazut in pragu' usii
- Lilith: AHAHAHA:))
- Lilith: cate o cazatura pe semestru ca sa avem de ce ne aduce aminte cu drag
- Lilith: =))
Bianca :): :-L
(si vreau sa spun ca in pragu' de la usa clasei. si sa ne aducem aminte cu drag, eu.)


Muse - Starlight
Asculta mai multe audio diverse

si daca aveam sa mai fac ceva eforturi, asa cum facusem deja, poate o sa reusesc, intr-o buna zi, sa inteleg ca oamenii ajung intotdeauna la ora fixa in locurile unde sunt asteptati.
(jurnalul unui mag - p.coehlo)


Portishead-Glory Box
Asculta mai multe audio diverse

mi-ar fi placut ca intr-o seara sa ma plimb singura prin oras. sa fie plouat si pustiu. sa nu se auda decat stropii de ploaie pierduti pe frunzele uscate ale copacilor ce se rostogolesc si isi iau avant in aer pana lovesc o balta. sa se mai auda si vantul vajaind printre ramuri, sa-mi loveasca obrazul.. si sa-mi fie frig. si sa trec prin fata unei brutarii si sa simt miros de paine proaspat scoasa din cuptor. sa fie toamna tarzie.. in drum spre casa sa te intalnesc intamplator.. sa te vad de la distanta si sa iti recunosc fruntea incruntata aprinsa de lumina lunii, ganditor si poate plictisit sau trist. sa stai acolo fara sa ma observi, sa te vad doar eu si sa te ocolesc. sa aleg un alt drum spre casa doar sa evit o intersectie a privirilor.. ochii sa se zbata de emotie pana una din ele se lasa in jos coplesita, dar cealalta continua sa o caute si sa o astepte pana se ridica.. sa spui salut cu jumatate de gura si cu glas stins, iar eu sa mimez doar un raspuns pentru ca nelinistea emotiilor izbucnite dintr-o data mi-au taiat suflarea. sa dau cativa pasi inapoi si sa-mi iau ramas bun. in drumul ramas de parcurs pana acasa sa regret ca nu te-am strans in brate, ca nu ti-am zis cat de dor mi-a fost de tine.. sa iti zic la multi ani, pentru ca n-am uitat ca a fost ziua ta de curand, niciodata n-am uitat. sau mai bine sa stai pe banca tinandu-ti fruntea in palme, sa ma apropii de tine, sa imi vezi umbra acoperindu-te, sa ridici ochii si sa nu stii ce sa spui. m-as aseza langa tine neinvitata si te-as intreba ce faci. mi-as prinde mainile in jurul gatului tau si ti-as promite ca n-am sa mai plec. dar merg. vantul nu inceteaza sa imi loveasca obrajii.. stropii de ploie nu inceteaza sa se prelinga de pe frunzele copacilor in balti.. brutariile nu inceteaza sa lucreze si noaptea.. dar tu tot nu ma astepti. nu ne intalnim niciodata intamplator. nu apari niciodata odata cu luna. tu nu vrei sa imi mai auzi gandurile. tie nu-ti mai pasa. ai invatat sa supravetuiesti si fara sa te chinui eu. te-ai obisnuit cu tacerea. si iti convine. dar eu tot te astept intr-o seara de toamna tarzie.


Estatic Fear - A Sombre Dance Chapter I
Asculta mai multe audio rock

in zilele reci de iarna el o astepta in fata scolii zgribulind si batand din picioare cu gulerul de la haina ridicat incercand sa se protejeze de frig si de fulgii de zapada ce jucau nestingheriti in aer ultimul drum. ea iese din scoala cu geanta aruncata in graba pe umar si cu nasul scufundat in fular. isi incrucisara privirile pentru un moment destul de indelungat, dar nici unu' din ei nu indrazni sa isi scoata mainile din buzunare sau sa spuna ceva. era destul de pustiu pentru acea ora. in alte dati traficul era destul de aglomerat iar in jur erau oamenii ce umblau zgribuliti in pas alarmat vorbind la telefon sau cu un eventual insotitor, dar de aceasta data nu se auzeau decat scartaitul domol al papucilor in zapada si graiul ciorilor. ea inota cu greu prin zapada cu fularul atarnat si cu papucii incarcati de zapada, el se uita din cand in cand la ea si scutura zambind fulgii ce se prindeau in zulufii ei blonzi lasati grei pe spate, iar ea ridica genele incarcate si il priveste cu ochii negri ce pastrau o sclipire vesela. cand se apropiasera de bloc, el incepu sa scotoceasca prin buzunare zapacit cu o grimasa agatata de chipul sau. intrara in bloc si incepura sa izbeasca picioarele de scari ca sa descarce papucii de greutatea zapezii. urcasera scarile in graba pana la 1 si descuia usa. mirosea a cafea proaspat facuta si ea ura cafeaua de fel, dar o iubea cand o beia tinand in mana dreapta cana iar mana stanga o plimba prin carliontii lui negri. el dadu o fuga in bucatarie sa ia tava cu cafelele pregatite in graba dinainte in timp ce ea se plimba prin sufragerie dand drumu' la fular si mangaind cotorul cartilor batrane de pe rafturile dulapurilor prafuite(cine stie cati ani au cartile alea, se cunostea ca fusesera primite de la bunicii sai). se lasa jos, pe covor, cu grija sa nu verse din cani. ea se intoarse cu fata spre el speriata auzind zgomotul linguritei de argint ce o invartea lenes in cana, dar rasufla usurata cand il vazu pe el acolo. se lasa si ea jos, langa el, prinse cana cu repeziciune si bause toata cana din doua inghitituri stramband nasul. el rase pe sub "mustati"(pentru ca nu avea mustata) si continua sa bea din cana cu pofta. ea ii sopti stangace: "ce cald e aicia la tine.." , iar el ii saruta fruntea prinzand-o in bratele sale ca intr-un cleste.


Asculta mai multe audio Muzica

Privea in oglinda. Era uda. Inchide ochii pentru un moment si isi coboara privirea in chiuveta strangand marginea bazinului incercand parca sa stearga gandurile presate de vinovatie. .. fusese prinsa de un impuls ce a scos-o din decor. auzea numai ultimele cuvinte, cuvinte ce nu putea, defapt nu vroia sa le accepte. De ce alesese singuratatea in locul ei? era singurul lucru ce nu putea sa si-l scoata din minte. Cu mintea tulburata de tot felul de ganduri, ultima intalnire si amintiri(ii jucau feste plimbarile nocturne intrerupte de imbratisari prelungi. erau momente in care ea era sigura ca nici lui nu-i pasa de nimic. era sigura in acele momente nu existau decat ei.) , se lasa jos pe gresie si sprijinindu-se de marginea cazii inchise ochii si incepu sa planga inabusit. Acum, un trup pe jumatate dezgolit si ud sedea sprijinit de cada si isi varsa furia prin lacrimile ce se prelingeau pe obraji lasand urme negre de la rimel. Usa de la baie se deschise scartaind, el intra cu un prosop mare si uscat intr-o mana.. se aseza in fata ei si i-l intinse.


Asculta mai multe audio Muzica

"A trebuit sa plec.. nu am vrut sa te trezesc. Pe curand!" . Stia ca acel "pe curand!" suna promitator si ca e vorba de putin timp intre prezent si urmatoarea revedere, dar nu era asa. Pierduse momentul in care trebuia sa isi ia -la revedere!- unul de la celalalt. Se duse pana in hol in speranta ca abia lasase biletul si ca nu plecase inca, dar de langa usa lipsesc tenisii rosii si prafuiti cu sireturile atarnate. Isi ridica mainile si isi atinse capul oftand prelung.. simti parfumul ei de mosc combinat cu o urma de tutun(fuma prea mult si ii spusese de atatea ori ca nu ajunge nicaieri fumand) . Deschise usa si prinzandu-si mainile de balustrada se uita in jos in speranta ca.. nimic. Intra in casa izbind usa cu putere si ajunse in camera nu mai stie cum si se arunca lenes intre perne. In gand i se strecura ideea de a o suna vrand sa ii spuna ca nu plecase inca. Se lasa liniste in camera, dupa 3 apeluri fara raspuns, tulburata de sunetul telefonului ce se izbise de podea fara nici o sansa. N-o mai vazuse de aproape 2 ore si deja ii era dor sa se joace prin buclele ei rosii ca florile de mac si sa-i miroasa gatul alb ce purta presiunea catorva alunite. Nu-i venea sa creada ca plecase fara ca macar sa-l trezeasca si sa il roage sa o duca in brate pana la coltul strazii asa cum facea de obicei. De ce aceasta plecare il intristase atat de mult? Plecase in repetate randuri, dar era sigur ca dimineata urmatoare il vor trezi pasii galagiosi pe scari si bataile din usa sa; stia ca atunci cand ii va deschide ea va da buzna in casa si se va tranti pe pat spunand ca e un lenes si ca de fiecare data o lasa sa astepte la usa, tragandu-si sufletul apoi chicotind strengareste asteptand ca el sa o arunce pe umar si sa o ameninte ca o va arunca de la balcon daca nu inceteaza sa ii arunce ironia in glumele cu care el se obisnuise si pe care le astepta, desi el ii deschidea usa dupa prima bataie caci ii simtea sunetul pasilor pe scari pana in varful degetelor. Isi lua haina si iesi din casa fara sa incuie usa sperand ca la intoarcere sa va ivi din strada becul aprins in bucatarie, iar atunci cand intra in casa ea sa ii sara de gat si sa il intrebe curioasa unde fusese si daca ii adusese un "ceva" pentru ca fusese tare cuminte.. se alinta ca un copil si la inceput il scotea din minti, nestiind ca intr-o zi isi va dori sa fie chinuit cu m&m's si desenele de care ea parea ca nu se mai satura. Ajuns in fata blocului simti deja vantul fluturandu-i in parul lung si negru. Era toamna tarzie si pentru ca vantul nu ii permitea sa inainteze isi ridica gulerul de la trench si inainta obraznic printre stropii de ploaie ce incepusera sa loveasca asfaltul fara mila.

Special song:
Asculta mai multe audio Muzica

Iesire din monotonie. Connecting..


De plictiseala:
Asculta mai multe audio Muzica

"Primul semn ca ne inabusim visele este lipsa de timp. Cei mai ocupati oameni pe care i-am cunoscut in viata mea aveau timp pentru toate. Cei care nu faceau nimic erau tot timpul obositi, nu vorbeau niciodata despre cat de putine aveau de facut si se plangeau mereu ca ziua era prea scurta. De fapt, le era frica sa lupte in -Lupta Dreapta- . Al doilea simptom al mortii viselor noastre este certitudinea. Pentru ca nu dorim sa privim viata ca pe o mare aventura ce urmeaza a fi traita, ne apucam sa pozam in intelepti, drepti si corecti in putinul pe care-l cerem de la viata. Privim dincolo de zidurile vietii de zi cu zi si auzim zgomotul lancilor care se rup, simtim mirosul de sudoare si de praf, marile asteptari si privirile insetate de victorie ale razboinicilor. Dar nu vedem niciodata bucuria, imensa bucurie din sufletul celui care lupta, fiindca pentru el nu conteaza nici victoria, nici infrangerea, conteaza numai lupta DREAPTA. In sfarsit, al treilea simptom al mortii viselor noastre este Pacea. Viata devine o amiaza de duminica - nu ne cere nimic, nu vrea decat atat cat vrem noi sa dam. Atunci ne consideram maturi, lasam deoparte fanteziile copilariei si atingem realizarea personala si profesionala. Ne surprinde cand cineva de varsta noastra spune ca mai vrea una si alta de la viata. Dar in realitate, in adancul inimii, stim ca am renuntat la lupta pentru vis, am renuntat la -lupta dreapta- . " Topic off-


Asculta mai multe audio Muzica [inca nu stiu ce caut eu aici.]